luni, 1 februarie 2010

Eseu ecologic



Vorbeam deunazi cu cineva despre vanatoare si vanatori. O sa revin la acest subiect zilele astea, in masura timpului, insa acum vreau sa aprofundez putin ideea de distrugere (a naturii) pe care a generat-o tema vanatorii deschise. M-as hazarda intr-o mica analiza ceva mai obiectiva, mai putin patimasa. Daca bat campii aiurea, imi dati voi peste nas...nu-i nici o suparare. Vreau sa vad de fapt daca acest sfarsit, aceasta distrugere poate fi sau nu evitata.

Echilibrul naturii, mai bine zis al ecosistemului planetar este considerat fragil si pe buna dreptate, este foarte usor de perturbat. Dar, fara interventii sau influente artificiale si externe naturii (unele din faptele omului), acest echilibru ar fi foarte stabil si solid, neputand fi rasturnat din interior de nici o cauză naturala. Sistemele de autoreglare nu permit crearea nici unui dezechilibru. Natura insa a pierdut controlul asupra acestei planete in momentul in care s-a nascut primul om in acceptiunea moderna, adica prima fiinta constienta. Si voi demonstra!

Un mare naturalist, adept al vitalismului spunea pe buna dreptate că nu se poate vorbi despre forme de viata superioare si inferioare. Motivul este acela ca fiecare forma de viata este adaptata perfect conditiilor la care trebuie sa faca fata. Pot sa adaug ca nici o fiinta nu este adaptata tuturor mediilor. Singur omul reuseste, intr-o perioada foarte scurta de timp in comparatie cu alte specii, sa faca fata acestei cerinte a supravietuirii. Cu toate acestea omul reuseste acest lucru prin mijloacele artificiale pe care le realizeaza, rod al gandirii sale si mai putin ale posibilitatilor sale fizice.

In provocarea sfarsitului, un rol important il au epuizarea resurselor planetei, necesare pentru sustinerea vietii umane si distrugerea resurselor, cu multiplele sale forme necesare sustinerii vietii proprii a ecosistemului. Epuizarea si distrugerea resurselor sunt consecinta exploatarii lor. Cresterea nevoilor este direct proportionala cu rata de crestere a populatiei. Daca această rata o raportam la rata de consum si rata de inlocuire a resurselor pe un numar determinat de ani, vom vedea ca rata de inlocuire este mult inferioara primelor doua. Concluzia este aceea ca resursele se vor epuiza din ce in ce mai repede, fara posibilitatea inlocuirii lor prin formare pe cale naturala, in timp ce populatia va creste exponential, pe o cale deja nenaturala. Rationala sau nu, cea irationala grabind doar procesul de epuizare, exploatarea si distrugerea sunt necesare si determinate de alţi doi factori:
1.dezvoltarea nevoilor omenirii si
2.cresterea demografica, strans legate intre ele.

Dezvoltarea nevoilor si cresterea numarului lor, indiferent de natura lor necesita exploatarea resurselor, realizarea productiei si consumul celor obtinute. Produsele obtinute sunt din ce in ce mai variate, unele consumabile, altele degradabile. Unele insa nu - cele create de om - contribuind la poluare. Inlocuirea lor necesita reluarea ciclica a procesului. Uriasa diversitate a produselor vine sa satisfaca nevoile crescande al oamenilor, nevoi care au fost explicate foarte reusit ca provenind din satisfacerea placerii si incercarea de eliminare a cauzelor neplacerii, lucru de altfel foarte firesc. Obisnuinta si inertia au facut deja din om o fiinta degradata, apta sa supravietuiasca numai in mediulartificial creat de el.

Avand posibilitatile necesare, omul actioneaza in mod constant in acest sens al satisfacerii placerii si evitari neplacerii. Sporindu-si confortul, el a actionat neintentionat in sensul atrofierii simturilor si capacitatilor sale fizice, ceea ce a determinat din nou reducerea eforturilor si sporirea confortului, urmand o si mai drastica atrofiere. Se pare ca toate acestea s-au produs in folosul celor intelective. Raportat la specie, afirmatia este corecta, insa raportat la individ incap discutii. Fara indoiala, chiar si omul mediu are capacitatile intelective mult mai dezvoltate decat cele fizice, insa in mod evident si demonstrat, alterarea capacitatilor fizice duce la diminuarea celor intelective, asa cum se intampla in mod dramatic si abrupt la cei loviti de o boala grava sau de lunga durata, desi strict fizica. Intr-o perioadă mare de timp, cand posibilitatile fizice se vor diminua ajungand catre zero, se va observa si o scadere a celor intelective, deci o degradare a speciei, aproape echivalenta cu sfarsitul.

Conditia pentru supravietuirea speciei umane este ca ea sa traiasca intr-un mediu care sa-i permita acest lucru, inevitabil un mediu artificial, creat de el, supertehnologizat, activitatea lui fizica fiind redusa doar la actionarea sau chiar numai enuntarea comenzilor. Masinile l-ar putea inlocui in toate activitatile fizice. Pentru crearea acestui mediu trebuie consumate insa din nou, alte resurse uriase.

Cresterea demografica determina intr-un anumit sens dezvoltarea si cresterea nevoilor. Insa incercarile de control ale acestei cresteri demografice au fost indreptate in mod gresit spre controlul natalitatii. Evident, din motive umanitare, rationale, etice si incă alte cateva zeci de motive, nu s-a putut actiona in sensul celor pe care le voi expune. Exista dupa cum spuneam o autoreglare a echilibrului naturii, care actioneaza ca o supapa si care se cheama selecţia naturala. In cazul omului, tocmai aceasta selectie a fost suprimata. Nu a fost lasata sa lucreze din motive pe care si eu le apreciez ca si corecte din punctul de vedere al omului. Din punctul de vedere al naturii acest blocaj al selectiei este insa nefast. Acest blocaj, chiar daca ajuta individul, actioneaza impotriva speciei in ansamblu. Faptul ca in mod artificial, pornind de la organe artificiale, operatii, transplanturi, aparate, medicamente si ajungând pină la constructii si haine, sunt mentinuti in viata indivizi care in jocul aspru al naturii n-ar fi avut nici o sansă, duce la degradarea speciei (sunt admisi la reproducere si exemplarele slabe, bolnave) si cresterea consumului (datorat numarului mare al populatiei).
Oricate nasteri ar avea loc, selectia ar lasa in viata doar un numar de exemplare suficiente pentru perpetuare si totuşi destul de redus, astfel incat consumul efectuat de ei sa nu conduca la epuizarea resurselor intr-un ritm care sa nu poata fi compensat, echilibrat, de refacerea resurselor pe cale naturala. Vedem astfel ca destinul umanitatii este scris deja.

Revenind la cresterea demografica exagerata, care are totusi un rol secundar, vedem ca ea este alimentata de sexualitatea omului, radical diferita fata de al celorlalte fiinte si mamifere in special. El nu cunoaşte perioade de rut, avand o dispozitie permanenta pentru actul sexual. Pe de o parte, la acest lucru a contribuit hrana pe care o are asigurata fara eforturi deosebite comparativ cu animalele. Dovada sta faptul ca asigurarea hranei nu este singura sa grijă, avand timp si preocupari pentru multe alte activitati. Pe de alta parte, actul sexual are si o componenta psihica foarte importanta. Constient de dorintele si placerile sale, curios, omul le urmareste si le satisface cat mai des cu putinta. Avand gandire si rationament, el poate dezvolta sentimente, iar dragostea este unul important cand aducem in discutie actul sexual, desi nu singurul si principalul determinant.

Omul nu epuizeaza numai hrana, ci si multe alte materii prime si materiale. As zice intr-un mod naiv că inevitabilul nu poate fi evitat. Sfarsitul va fi deci provocat direct de epuizarea si distrugerea resurselor; pare cea mai probabila varianta si suficienta in acelasi timp. Epuizarea si distrugerea vin ca urmare a exploatarii in vederea satisfacerii nevoilor supravietuirii, dar nu numai in vederea supravietuirii stricte, ci si a nevoilor unui trai din ce in ce mai bun si mai comod. Desi este un non-sens, mi se pare potrivit sa denumesc acest tip de relatie dintre om si natura, simbioza unidirectionala.

Nevoile fiziologice si cele tehnologice sunt in continua crestere datorita evolutiei civilizatiei si a cresterii demografice. Aceasta din urma capata proportii ingrijoratoare datorita sexualitatii „nenatural-aberante” a omului in secundar si datorita blocajului exercitat de om asupra selectiei naturale in principal. Eliminarea selectiei naturale are la baza cele mai inalte valori ale omului, cele mai alese sentimente, cele mai drepte legi si cele mai sanatoase ratiuni. Toate acestea insa nu pot fi proprii decat unei fiinte rationale si constiente.

Cum spuneam, omul a fost o scăpare a naturii, sau al divinitatii, ea pierzand in acel moment controlul asupra acestei planete, in favoarea fiintei respective. Desi este opera evolutiei, ultima aparitie pe scara dezvoltarii, fiinta umana este departe de a fi o specie matura. Datorita conformatiei sale psihice, la ea si numai la ea se intalnesc fapte si sentimente contrare, cum ar fi ura si iubirea. Constiinta, inteligenta superioara, gandirea rationala sunt de fapt vorbe goale atat timp cat acestea nu il ajuta înca sa devina o specie cu un viitor asigurat. Si neputinta vine chiar din interiorul speciei, care este divizata si in conflict. Firea belicoasa si agresiva nu este numai o tara a originii animale ci si, sau mai ales, un produs al calitatilor mai sus amintite.

Desi pare un pic aberant, este firesc ca o specie capabila, după epuizarea ultimelor resurse ale planetei, sa caute resurse in alta parte sau chiar sa o paraseasca, macar in parte si să caute un alt suport necesar susţinerii ei. Exploatarea unor alte resurse, pe alte planete, ar putea conduce la o populare a acestora in cazul in care ele ar oferi conditii naturale adecvate; o populare lenta si nu un exod.

Totusi, avand in vedere actualele disesiuni din cadrul speciei, consider ca epuizarea resurselor va avea loc mult inainte ca omul sa fie capabil de un exod, sau sa gaseasca macar planete de exploatat si modalitatile adecvate. Chiar si asa, se va demonstra ca nu suntem decat niste lacuste, care secatuiesc si impusca, apoi se muta pe alte planete, in alte paduri.

9 comentarii:

  1. Da, iti dau dreptate. Resursele sunt pe sfarsit, iar omenirea, odata cu tot ecosistemul in care se incadreaza este sortita pierzaniei. Este paradoxal ca tocmai ceea ce ne-a transformat in "animalul suprem", progresul technologic, sa ne devina instrumentul fatalitatii. Ceea ce ne face "oameni", mila, lacomia, sentimentele, vor fi cuvintele scrise pe piatra funerara a speciei noastre si implicit a planetei. Cu riscul de a parea crud, tin sa subliniez ca in orice ecosistem din orice specimen, exemplarerle neadaptate sau prea batrane sunt supuse legii evolutiei si anume ca numai indivizii care pot sa aduca aportul speciei, d.p.v.d. genetic si care in primul rand se pot autosustine raman in viata si au ocazia de a se reproduce. Ori noi lasam sa procreze toti oligofrenii, intretinem si prelungim artificial viata, dereglam mecanismele ce in primul rand au sustinut viata si ne-au adus la stadiul de specie dominata. Acest model este asemena fractalilor, se perpetueaza la orice scara a societatii: familie, comunitate, natiune, la intregul nivel planetar. Din pacate inca nu relizam ca oricat de trufasi parem, suntem dependenti si vom mai fi lunga vreme de mediul inconjurator. Fara el nu am supravietui nici macar cat o drosofila. E stupid ca daca orice initiativa de a salva natura este privita mai mult ca un act caritabil, decat ca o necesitate. Abia astept clipa cand pana si aerul va fi inespirabil, putina hrana toxica, si nevoile biologice ne vor transforma in "homo barbarus". Atunci se va vedea adevarata putere de supravietuire a omului ca specie si ca individ.
    Zilnic mor sute de specii de care nici nu am auzit, ca urmare a actiunilor noastre. Natura este obligata sa actioneze sistemele de forta majora: dezastre, calamitati, pandemii. Adevarata cauza suntem noi, dar nici macar nu recunoastem ca noi suntem declansatorul acestor evenimente, adevarata pandemie. Sincer cu toate ca sunt o fire optimista, nu cred ca impactul pe care omul la avut asupra naturii poate fi remediat, indiferent cat demult ne-am stardui si ne-am aduce aportul... E mult prea tarziu. Lipseste ratiunea, vointa, potentialul de a renunta la lux si interese. Suntem o specie pe cale de disparitie. Cu toate ca matematic se poate demonstra ca exista alte specii intelgente pe alte planete, ma inspaimanta mai mult gandul ca nu (mai) exista. Probabil ca privind la o scara astronomica, acesta este destinul oricarei specii care s-a dezvoltat fara a tine cont de repercursiunile asupra habitaclului natural.
    Si da-mi voi sa te contrazic: lacustele sunt bine organizate, noi suntem doar niste viermi care ne hranim din starvuri, macar de am avea acelas efect benefic pt. speciile care vor urma.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faptul ca omul are asezari in vecinatatea teritoriilor animalelor, a dus la modificari in comportamentul acestora, multe animale patrunzand in perimetrul asezarilor pentru procurarea mai usoara a hranei (ursii din Racadau, mistretii si culturile de la munte, etc.) Iar omul se considera victima si raspunde prin violenta. Imi aduc aminte prin 2004, cand locuiam la Brasov si incepusera ursii sa coboare in oras, un betiv a fost atacat de o ursoaica care era si ea cu puii pe la tomberoane. Saracu' betiv cat a fost de pupat in fund si sters de praf, dar putini stiu ca de fapt el, in aburii betiei, a vrut sa fure un pui de urs, iar ursoaica a reactionat normal. Iar primarul din Brasov, Scripcaru, a zis ca trebuie "impuscati toti ursii". Nebun. S=a revenit asupra hotararii, ar fi fost culmea sa nu. Asa ca dragi oameni, mai ganditi-va nitel cine sunt intrusii? Daca vreti pe cale religioasa sa vorbim, Adam si Eva au fost izgoniti din rai. Unde? Pe Pamant. Pe pamant erau deja animalele. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Omul este de vină, asta e clar. Bombardaţi de avalanşa de titluri apocaliptice din mass media, ajungem să punem semnul egal între om şi pustiirea planetei. Şi pentru că avem ”instinct de supravieţuire” preferăm să credem că sfîrşitul e aproape, că o să îl vedem cu ochii noştrii, înainte să dăm colţu.
    Am fost ecologist şi încă sunt. Cumpăr pungi biodegradabile de la supermarket şi încerc să reciclez cît mă ajută primăria.
    Dar nu cred că sfîrşitul e atît de aproape. Văd planeta ca pe o fiinţă vie care, vegheată şi îndrumată de Dumnezeu are cicluri bine deternimante prin care îşi reglează ”viaţa”.
    În paralel, omul găseşte instinctiv propriile cicluri prin care îşi reglează existenţa. Creştere demografică? Ţac-Pac un război, rezolvă treaba.
    În altă ordine de idei e drept că suntem educaţi să încurajăm şi practicăm supraconsumul. Toţi aruncăm din frigider produse expirate, cumpărate din capriciu. Ni se spune că trebuie să ne schimbăm televizorul şi maşina odată la 2 ani, calculatorul în fiecare an...şi aşa mai departe. Adică supraconsumul ar fi un semn de bunăstare pe care trebuie să îl manifestăm. Asta pînă cînd apare cîte o criză (iarăşi un instrument de reglare) care ne spune să ne oprim.
    În ceea ce priveşte resursele, ele sunt inepuizabile, dacă vrem să le conservăm. Energie verde există? Păi da. Există şi culturi care au un ciclu anual foarte eficace şi care pot asigura (cultivate fiind cu cap) hrană pentru încă douăjdemiliarde de parpandei. Bambus, soia, orez.... Dacă s-ar vrea, am putea hrăni fără efort pe toţi săracii lumii şi pe toţi bogaţii laolaltă.
    Dar nu se vrea.
    Nu te întrebi de ce? Pentru că eu mă întreb.

    RăspundețiȘtergere
  4. Later edit: o discuţie de pe blogul lui Andrei Paul mi-a adus aminte de fotograful Yann Arthus Bertrand. Ca fotograf îl ştim cu toţii. Nu toată lumea ştie însă de filmul HOME, produs de YAB. Mi se pare absolut superb şi mi se pare că se asortează perfect cu articolul tău:
    http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU
    Cei care au posibilitatea să îl vadă High Definition, să nu piardă oportunitatea asta.
    Mă repet, filmul este superb, îţi taie răsuflarea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bativane, eu nu de sfarsitul planetei ziceam ca e aproape. Ci de al civilizatiei actuale. Si faptul ca nu apucam noi sa il vedem nu il face mai putin grav. Planeta isi regleaza viata, ciclurile, numai in masura in care nu intervine omul sa o deregleze. Ceea ce face el acum, va conduce inevitabil si mai curand decat credem la imposibilitatea traiului asa cum il cunoastem. Un razboi cu 100 de milioane de victime (ceea ce e oricum inimaginabil) inseamna NIMIC. Suntem 6,5 miliarde. Daca ar fi ca un razboi sa rezolve problema demografica ar trebui sa fie unul care ar cauza alte nenorociri, mult mai mari.
    Gresesti enorm cand spui ca omul actioneaza instinctiv. Tocmai ca nu. Actioneaza constient, in sensul in care ziceam, de satisfacere a placerilor (oricare, aberante, nu cele vitale) si nu a nevoilor, a confortului, etc. la nivel de individ ti se pare ok, dar extrapolat la nivel de specie si mai ales de consecinte, nu e deloc bine.
    Mai faci o eroare mane! Resursele nu sunt nici pe de parte inepuizabile. Capacitatea lor de regenerare e deja depasita de consum. S-a vorbit ca planeta ar putea hrani 20 de miliarde de oameni, dar la nivelul dezvoltarii populatiei din cele mai sarace tari din Africa. (Daca vrei, ammaterial pt un intreg eseu pe tema asta.) Ceea ce evident inseamna o alta civilizatie. O lume in care nu exista tehnohnologie, productie, industrie, electricitate, etc. Adica vorbim de o alta civilizatie umana. Nu am gresit cu nimic in ceea ce am expus in eseu.
    Pe de alta parte, 20 de mld. au o alta rata de consum...sa nu uitam.
    Apoi, resursele de care depinde tehnologia umana, de exemplu titeiul este pe deja pe duca. Adica 99% din forta motrica, tot ce e plastic sau pe baza de compusi ai titeiului... Desigur, va mai ajunge zeci de ani (nu sute), dar apoi? Te intorci la lemn? Atunci adio paduri... Totul se leaga intr-o chestie foarte complexa, pe care eu am analizat-o desul de amanuntit. Poate o sa revin cu un eseu...
    La 20 de mld. de oameni nu dispare numai lemnul, ci si alte forme de vegetatie. Se va cultiva mult si primitiv. Ceea ce va slabi solul, care va da culturi tot mai proaste...
    Si nu trebuie uitat faptul ca planeta asta este destul de putin primitoare. Fibrele vegetale...pa! Animalele...pa! Cum se va rezolva atunci problema hainelor? Exista 1-3% din suprafata uscatului unde traiul este posibil fara mai nimic. In rest...prea cald, prea frig, prea umed, prea sus, alterneaza anotimpurile etc etc... Nici relieful si solul, nici clima nu iti permite sa traiesti imprastiat echitabil pe suprafata uscatului... Cum ziceam, e amplu...as putea scrie pana maine.
    Filmul e intr-adevar inimaginabil. daca faci rost HD ma invit la tine sa il vedem impreuna.
    Multumesc de interes! Si mai astept contre.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragă, vine contra:
    Fără să mă cramponez în teoria conspiraţiei nu pot să dramatizez aiurea, cel puţin nu ATÎT TIMP cît am eu soluţii:
    1. În momentul în care maimarii Glodului o să aprecieze că nu mai sunt resurse alimentare destule (ei ştiu cel mai bine, habar n-ai) atunci o să lanseze pe lume gripa crocodilică (C1F5), şi atunci o să fim doar 50 de milioane cît vrea muşchiul lui Nostradamus.
    2. Consumul principal al omenirii este energia. Nu avem nevoie de petrol sau lemn dacă avem energie solară, eoliană, geotermală, mareică... etc, etc, chiar atomică.
    3. Există deja culturi (e drept, modificate genetic) care se dezvoltă în cele mai neprietenoase medii, în deşert, pe munte, etc. E drept că nu o să mai păpăm biftec tartar, dar o să găsim ceva grăunţe de ronţăit.
    NUMAI SĂ VREM, să vrea maimarii.
    4. De haine nu mai spun nimic. După mine poate să umble toată omenirea în pielea goală, mai ales dacă e tînără şi de sex feminin. Ce, în rai aveau nevoie de haine?
    Cred că soţia mea e la fel de îngrijorată ca şi tine de soarta hainelor, deoarece îşi face stocuri impresionante pentru cînd or veni zilele alea negre.
    5. Îl am filmul HD, te aştept oricînd.

    RăspundețiȘtergere
  7. Contra la contra.
    Obiecte, unelte si orice lucru material pe lumea asta nu se face din energie.
    Hainele ok, numai ca asa cum ziceam, sunt foarte putine locuri si foarte scurte perioade unde si cand te poti lipsi de ele.
    Nici eu nu prea cred in teoria conspiratiei, insa fostul ministru finlandez al sanatatii a declarat vis-a-vis de gripa porcina, ca ele sunt lansate deliberat si apoi tratate prost, tocmai ca sa mai reduca din populatie. Asa ca mai-marii n-o sa faca nicodata ce te doare pe tine, ci nuai ceea ce ii doare pe ei. daca pt. ei e mai bina sa ne extermine, o vor face.
    Grauntele de care ziceai te duc exact la nivelul actual din Congo. Mai bine deloc!
    De problema eu nu sunt ingrijorat, insa ma deranjeaza.

    RăspundețiȘtergere
  8. Triplă contra la contra la contra:
    - Totul pe lumea asta este energie. Materia este energie şi energia este materie. Şi sufletul, şi inteligenţa şi tot restul. Pe tema asta s-a inventat şi o formulă matematică, şi un cîntecel.

    - De problemă eşti îngrijorat şi te şi deranjează. Eşti îngrijorat în primul rînd pentru că eşti pesimist.
    La urma urmelor nu toate speciile trebuie să supravieţuiască, nu? Deranjul este de ordin estetic? Mă gîndesc la bieţii dinozauri, ce-or fi zis ei: ”băieţi, banchiza asta de gheaţă mă cam deranjează, o fi de la Glaciaţiune?”... sau ” măi copii, ia uite ce străluceşte cometa aia... mă deranjează la ochi..”.

    RăspundețiȘtergere